Un debut puternic

Autor: 

Articol publicat în: Recenzii ●  / July, 2013

Cătălin Pînzaru a apărut parcă din neant cu acest prim roman dintr-o plănuită trilogie. Numele lui nu circula în lumea pasionaților de SF, așa cum adesea se întâmplă. N-a publicat povestiri pe blogul propriu, nu a participat cu niciun text la niciun cenaclu (virtual sau real) și nici nu a publicat vreo altă bucată literară în revistele noastre de specialitate. În loc de toate acestea, Cătălin Pînzaru a stat în umbră și a scris. A scris cartea pe care i-ar fi plăcut să o citească, probabil, venind din partea altor scriitori români. Și bine a făcut.

Căci Primul stagiu este un roman surprinzător de bun pentru un autor aflat la momentul debutului. Citindu-l îți dai seama imediat care a fost intenția autorului și, mai important, înțelegi că și-a pus planul în aplicare cu precizie elvețiană. Cătălin Pînzaru a urmărit să scrie o carte alertă, cu personaje vii puse în situații excepționale, să vină cu o poveste proaspătă pe un subiect vechi… Să nu lase în carte nimic ce ar putea împiedica fluența lecturii. Sinceritatea cu care autorul abordează acest gen de proză și deschiderea cu care recunoaște (în subsidiar, dar și la nivel declarativ, dincolo de textul literar) că înainte de toate își dorește să-l facă pe cititor să se simtă bine citindu-l sunt trăsături rare în zilele noastre, când mult prea adesea cel mai efemer efort literar este învăluit în pretenții la nemurirea artei proprii. Prin Primul stagiu ni se demonstrează că literatura poate fi în cel mai strict sens distracție, tot așa cum distracție este și filmul.

Și tocmai cu atributele filmului Primul stagiu are multe lucruri în comun. Roman alert, de situație, acesta îndeplinește criteriul esențial: vizualul. Cătălin Pînzaru, în puținele descrieri care întrerup dialogurile sale (bine realizate, și ele, cu surprinzător de puține alunecări în didacticism și declarativ), reușește să apese exact acele butoane ale imaginației care declanșează imagini puternice.

La început avem în Primul stagiu un roman apocaliptic (apropierea unui asteroid de Pământ), pentru ca apoi lucrurile să ia o turnură neașteptată. Asteroidul este spulberat în ultima clipă de vizitatori din spațiul cosmic. Aceiași vizitatori aterizează pe pământ într-o misiune aparent pașnică. Aparențele se păstrează însă doar pentru cei mulți. Protagoniștii noștri intuiesc ceva necurat și încep să investigheze. Concluzia la care ajung are darul de a da și mai mult lucrurile peste cap. Tocmai când ești convins că autorul va zăbovi până la capăt asupra unei scene, că povestea se va opri acolo, pentru a fi continuată în volumul următor, vine un nou episod alert care împinge personajele într-o nouă aventură.

Continuarea în RS nr. 10.

Citeste articol...

Recenzie sticul.ro

de Atudosiei Elena

Propun să vorbim astăzi despre romanul Primul stagiu, care marchează atât debutul lui Cătălin Pânzaru în postura de romancier, cât şi începutul unei trilogii. Acest prim volum a apărut la sfârţitul lui 2012, la Fundaţia Comunitară Iaşi.

Avem de-a face cu un SF ceva mai atipic, presărat cu elemente din proza realistă, de acţiune şi romance. Titlul este – aparent – unul simplu şi nu oferă indicii despre ce se ascunde între paginile cărţii; dar să nu ne lăsăm înşelaţi de aparenţe. Odată terminată lectura s-ar putea să avem parte de câteva surprize.

Este un roman care îi va încânta atât pe cei versaţi în ale SF-ului, cât şi pe cei care abia acum încep să descopere acest gen de literatură. Faptul că apar şi trăsături specifice altor specii nu fac decât să ofere mai multă complexitate textului. De exemplu, poveştile de dragoste nu ajung în prim-plan, ci sunt prezentate succint ca părţi absolut normale din vieţile personajelor. Acestea capătă mai multă verosimilitate şi scapă de eticheta personaj plat. Titulatura roman de acţiune i se potriveşte ca o mănuşă, cititorii fiind ţinuţi în alertă la tot pasul şi vizualizând scenele sub forma unui film.

Suntem purtaţi în America zilelor noastre, unde facem cunoştinţă cu Davis Sander, Irene Burns, Grant Dumaine, Elisabeth Rinehart şi mulţi alţii. Aceştia duc vieţi care par a fi rupte din realitate…cel puţin până la un punct, când aproape tot ce credeau ei că reprezintă normalitate e dat peste cap. Scenariul propus de autor e unul cât se poate de verosimil. What if? Dacă am fi puşi într-o situaţie ieşită din comun, cum ar reacţiona individul şi cum ar reacţiona masele? Găsim răspuns la ambele părţi din întrebare, deşi accentul cade pe individ. Cine este capabil să gândească la rece nu are decât de câştigat.

Cel mai interesant personaj este Davis Sander, un om ale cărui amintiri au fost închise într-un cub de gheaţă în urma unui accident de maşină. Însă situaţiile în care este pus îl ajută să-şi recupereze trecutul. Ceea ce descoperă e mai mult decât ar putea accepta cineva care crede tot ce i se spune , fără a mai căuta explicaţii. Îi aflăm povestea pas cu pas şi vedem lumea în special prin ochii lui, deşi nu putem vorbi strict de subiectivitate. Perspectivele narative se schimbă pentru a ne oferi o imagine de ansamblu asupra societăţii în care trăieşte.

Odată începută, lectura pare să curgă de la sine. Abundă dialogul, iar limbajul folosit denotă naturaleţe şi muncă de cercetare atunci când vine vorba de detalii tehnice. Cronologia este în mare parte respectată, rememorările care apar având rolul de a crea un fundal solid pentru personaje şi acţiune.

Romanul pare să se ceară transpus într-un scenariu şi mai apoi într-o ecranizare. Preferabil în limba engleză, dacă luăm în considerare nu doar locaţia menţionată, ci şi faptul că replicile ar suna perfect în engleză.

Pentru moment nu ne rămâne decât să aşteptăm partea a doua pentru a descifra misterele rămase în picioare. Cât despre Primul stagiu, sunteţi invitaţi să-i descoperiţi toate secretele singuri. Şi încheiem cu un citat din Doctor Who: “Spoilers!”

Azi citesc “Primul stagiu”
April 8, 2013 | 

Să începem cu începutul, sau mai bine cu “sfârșitul”?

Dacă ați ști că totul se termină in câteva zile ce ați face? Evident, în afară de a fugi la banca si de a plăti rata restantă. Vorba aia, pe orice lume ai fi – nu e bine sa ai datorii. Ei bine, Grant Dumaine, unul din personajele principale, află că nu mai are mult de trăit. Un asteroid imens se rupe în două, iar o bucată o să spulbere Pământul în doar două, trei zile. Cum Grant lucra la un observator e printre primii oameni din lume care află de asteroid. Nu stă mult pe gânduri și, până să se declanșeze isteria, hotărăște să-și petreacă ultimele două zile alături de Elisabeth Rinehart (Lisa), fără îndoială femeia vieții lui. Ajuns acasă, îi propune acesteia, cu mult sânge rece, o escapadă de weekend la o cabană izolată din munți.

Si ce sa vezi? Sfârșitul lumii n-a mai venit, ca de obicei. Ce v-am povestit mai sus e doar primul capitol din carte în care autorul, prin personajul său, se întreabă dacă e bine ca noi sa luam hotărâri pentru alții. Pentru că, dacă nu v-ați prins deja, Grant nu suflase o vorbă despre asteroid iubitei lui. Mai mult, avusese grijă să o izoleze de orice sursa de informare: telefon, belva.ro, facebook etc. Pur și simplu voia s-o vadă cu zâmbetul pe buze până-n ultima clipă. (Nu uitați să zâmbiți mai des fetelor!  )

Pe bune dreptate, după primele pagini mă întrebam unde e SF-ul, pentru că acţiunea decurgea atât de natural încât, chiar dacă era vorba de un asteroid care urma să lovească pământul în doar câteva zile, aveam senzaţia că şi acest lucru e unul firesc.

Poate vă întrebați deja, de ce n-a mai venit asteroidul? Ei bine, povestea de abia acum începe. Traiectoria inexplicabilă a asteroidului devine pe parcursul cărții destul de explicabilă. Bineînțeles, nu toată lumea pricepe. Personajul principal al cărții, Davis Sander, un tip de vârstă mijlocie care, printr-o „ironie neruşinată a sorţii”,ajunsese să lucreze ca inspector de daune la departamentul Accidente auto ( după ce, cu ceva ani în urmă, suferise un accident ce avea să-i dea toată viaţa Read more…