Irene Burns

După alte câteva minute, în care Davis nu-i dădu niciun semn că ar avea de gând să se urnească de acolo, Irene schimbă tactica.

— Gata! Îmi ajunge! zise ea și începu să tragă de el ca de un copil care nu-și mai dezlipea ochii de la o vitrină cu jucării.

    Davis se lăsă târât pe scări. Un tremur ușor îl luase în stăpânire după ce văzu că odată ajunși în apartament drumul părea să se termine în dormitor. Vroia să-i spună că locul lui era pe canapeaua incomodă din living. Nu vroia să ajungă sub aceeași pătură, unde lucrurile ar fi putut s-o ia ușor razna în acele momente confuze pe care le trăiau amândoi.

    Irene îl trase de mână în pat și-l prinse mai apoi în brațe ca pe o jucărie. Davis se lăsă în voia ei, gândindu-se că poate tot ce ea avea nevoie era să se simtă protejată, ca orice femeie. Vroia s-o vadă ațipind și să revină numaidecât pe acoperiș. Nu era ușor deloc să plece de lângă corpul ei cald și mirosul ei dulce, ce parcă i se dizolvase în sânge și-l făcuse să fiarbă. Hotărâse să rămână fără să renunțe însă la gândul de a reveni pe acoperiș.

                Ca și cum lucrurile n-ar fi fost deja destul de complicate, Irene își scoase verigheta și-i o lăsă să cadă pe noptieră. Verigheta se zvârcoli de câteva ori și tăcu. La fel și Davis. Nu înțelegea ce însemna verigheta aruncată pe noptieră. Era un semn că vrea să se elibereze de ea? Sau așa făcea de fiecare dată înainte să se culce? Atunci de ce nu și-a dat-o jos când s-a băgat în pat prima oară? Să fi uitat? Erau atât de multe întrebări care și-ar fi găsit răspunsurile în câteva vorbe, dar situația lor parcă devenise un joc căruia o discuție serioasă i-ar fi pus capăt.

Grant Dumaine

Cum nu era pentru prima oară când se simțea privit de parcă ar fi umblat gol-pușcă, se opri și începu să se privească în sticla prăfuită a unei vitrine ce ținea prizoniere câteva manechine. Părul încă întunecat de pe tâmple, sprâncenele rebele sub care se ascundeau niște ochi de un albastru spre gri, nasul cu vârful în sus, buzele ușor turtite , toate îi spuneau că se uita la același obscur inginer în telecomunicații care se întorcea, ca în fiecare seară de joi, de la observatorul Haystack din Westford.

După ce se mai schimonosi un timp, Grant Dumaine își văzu de drum convins că el unul nu avea de ce să atragă atâtea priviri curioase. Nu semăna nici măcar cu vreunul din manechinele din vitrină, darămite cu vreun mare star pus pe sucit gâturi la o plimbare de seară. Nu aducea nici cu vreun criminal dat în urmărire națională. Cel puțin, el nu-și văzuse chipul pe nicăieri în presa de dimineață. Bănuielile îi căzuseră pe cutia roșie și lunguiață pe care o ținea sub braț. Găsise de vină chiar funda strălucitoare și pompoasă care se cerea desfăcută, măcar din priviri.

We accept Prices Testimonials buy-an-essays.com Samples Blog FAQ Contact us Smart custom Writing is your lifeline in a whirl of academic assignments!

Any free http://incysa.com/ college admission essay will be http://oldpaperbuyer.com/ better than a custom admission essay that is provided for money by other companies.

*

În cele din urmă, Grant apasă butonul zdrelit aflat în slujba unui lift Otis care obișnuia să coboare într-o huruială înfundată. Huruiala n-ar fi fost mare lucru dacă nu s-ar fi terminat cu o bușitură zdravănă pe care obișnuia s-o asculte până la ultima vibrație. Era atent după un mic clănțănit care-i spunea dacă ușa a rămas blocată. De astă dată însă bușitura îl trezise ca dintr-un vis urât în care toate gândurile i se încâlciseră în jurul unei singure idei. Începuse să se gândească la o evadare. Ar fi putut să fugă de lume. Ar fi putut să rămână doar cu Lisa, un fel de adaptare în doi a unui sfârșit pe care altfel l-ar fi așteptat spășit într-un grup de cunoscuți care s-ar fi ținut de mâini și s-ar fi rugat unui Dumnezeu redescoperit brusc. Nu se gândea să fugă oriunde.

Elisabeth Rinehart

Grant isi inghiti vorbele cand zari prin geamul balconului o silueta. Deschise incet usa glisanta si o vazu pe Lisa imbracata intr-o rochita visinie de casmir care-i lasa parul castaniu si drept sa-i mangaie cu fiecare miscare umerii catifelati si pistruiati pe alocuri. O sorbea din ochi, nu-si imagina ca poate fi mai frumoasa de atat. Lisa, pe numele ei complet Elisabeth Cindy Rinehart, avea insa toate motivele sa se afiseze cu o fata ca de adolescenta aflata la prima despartire. Cand ajunsese aproape el Grant nu reusi sa spuna mai mult de un Vin acum! Era mai mult un semnal pentru doctor. Discutia se incheiase. Orice vorba in plus ar fi putut deveni periculoasa pentru planul sau…

Davis Sander

Davis Casey Sander savura niște cafea rămasă într-o ceașcă pe masa din bucătărie. Prima gură de cafea era și un semn că nu mai avea de gând să se întoarcă în așternuturi. Nu avea cum să se lase pradă cearșafurilor calde, care-l ademeneau ca niște sirene de îndată ce-și găsise curaj să se dea jos din pat. La opt fix trebuia să fie la „incubator”, un birou înghesuit din Chevy Chase, unde era așteptat să se așeze cu fundul pe un scaun cu rotile și să-și facă treaba de inspector de daune. Lucra la departamentul Accidente auto, o ironie nerușinată a sorții, pentru că tocmai un groaznic accident îi dăduse peste cap toată viața cu ceva ani buni în urmă.

Nenorocirea i s-a întâmplat într-o seară de 3 iulie în Auburn, în apropiere de Boston, când mai avea o oră și ajungea acasă. Însă, după o curbă ratată de pe strada Southbridge, a ajuns să zacă într-o baltă de sânge, din care a fost pus pe o targă și dus aproape mort în sala de operații. Odată ieșit din comă nu a putut afla mare lucru despre accident. În raportul preliminar al poliției era menționat că adormise la volan, și așa a rămas pentru totdeauna. Ca de obicei, vina căzuse pe mort, doar că în cazul de față Davis Sander se încăpățânase să-și țină sufletul pe pământ, ba chiar rămăsese și cu toate oasele întregi.

La o primă vedere, lăsa impresia că a scăpat destul ieftin, dar nu era deloc așa. După accident memoria îi ajunsese ca o carte din care lipsea ultima parte. Amnezie retrogradă severă, i-au spus doctorii. Ultimul lucru pe care și-l amintea era balul de absolvire al facultății, fără să-și mai aducă aminte și ce făcuse după acea noapte ajunsă un fel de bornă prea adânc înfiptă ca să-i mai poată fi smulsă din memorie.