Davis Sander

Davis Casey Sander savura niște cafea rămasă într-o ceașcă pe masa din bucătărie. Prima gură de cafea era și un semn că nu mai avea de gând să se întoarcă în așternuturi. Nu avea cum să se lase pradă cearșafurilor calde, care-l ademeneau ca niște sirene de îndată ce-și găsise curaj să se dea jos din pat. La opt fix trebuia să fie la „incubator”, un birou înghesuit din Chevy Chase, unde era așteptat să se așeze cu fundul pe un scaun cu rotile și să-și facă treaba de inspector de daune. Lucra la departamentul Accidente auto, o ironie nerușinată a sorții, pentru că tocmai un groaznic accident îi dăduse peste cap toată viața cu ceva ani buni în urmă.

Nenorocirea i s-a întâmplat într-o seară de 3 iulie în Auburn, în apropiere de Boston, când mai avea o oră și ajungea acasă. Însă, după o curbă ratată de pe strada Southbridge, a ajuns să zacă într-o baltă de sânge, din care a fost pus pe o targă și dus aproape mort în sala de operații. Odată ieșit din comă nu a putut afla mare lucru despre accident. În raportul preliminar al poliției era menționat că adormise la volan, și așa a rămas pentru totdeauna. Ca de obicei, vina căzuse pe mort, doar că în cazul de față Davis Sander se încăpățânase să-și țină sufletul pe pământ, ba chiar rămăsese și cu toate oasele întregi.

La o primă vedere, lăsa impresia că a scăpat destul ieftin, dar nu era deloc așa. După accident memoria îi ajunsese ca o carte din care lipsea ultima parte. Amnezie retrogradă severă, i-au spus doctorii. Ultimul lucru pe care și-l amintea era balul de absolvire al facultății, fără să-și mai aducă aminte și ce făcuse după acea noapte ajunsă un fel de bornă prea adânc înfiptă ca să-i mai poată fi smulsă din memorie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *